Hoardele mongole au putut invada şi cuceri mari teritorii datorită climei umede, care a favorizat creşterea vegetaţiei şi a oferit astfel mongolilor „combustibilul” necesar acestor operaţiuni militare de amploare: hrană pentru caii lor.
Având drept mijloc de deplasare calul, mongolii invadatori aveau nevoie de mari cantităţi de biomasă vegetală pentru a-şi hrăni animalele. Un studiu dendrocronologic (bazat pe inelele de creştere ale copacilor) al climei din trecutul Mongoliei, studiu recent întreprins de o echipă internaţională de cercetători, indică faptul că în secolul al XIII-lea a existat o perioadă cu precipitaţii mai intense, care au stimulat creşterea vegetaţiei ierboase, permiţând astfel călăreţilor mongoli să migreze pe distanţe lungi şi să întreţină un număr mare de cai, folosiţi pentru transport, dar şi alte erbivore pe care le foloseau drept hrană.
Cercetătorii au studiat inelele unor copaci ce cresc pe soluri vulcanice în Mongolia, în regiuni astăzi aride. Numărând inelele de creştere şi măsurând grosimea lor, se poate şti când anume în trecut au existat perioade de secetă şi cînd precipitaţiile au fost mai bogate.
Deşi cercetările sunt abia la început, par să arate că, exact în perioada de maximă extindere a Imperiului Mongol, în vremea lui Genghis Han şi a succesorului său Ögedei Han (secolul al XIII-lea e.n.), a existat o perioadă mai umedă: inelele formate în acea perioadă sunt semnficativ mai late decât celalalte, care s-au format în ani mai secetoşi.
Istoricii din ecghpa de cercetători studiază acum documentele chineze şi mongole din acea perioadă, pentru a afla dacă există consemnări care să confirme ipoteza lor.
Sursa: Live Science